MIO da un GPS de ultima generatie cititorilor AutoMod

Cand am fost plecati la Frankfurt, la salonul auto (eu si Vlad), am avut alaturi de noi un GPS Mio. Care si-a facut datoria cu varf si indesat. In Romania, mai ales, unde GPS-ul de pe Mercedes-Benz-ul GLK cu care eram nu prea facea fata (ca sa va dati seama, MIO a gasit o scurtatura foarte buna printr-un fost depou in Petrosani – da, stiu, de ce ai avea nevoie de scurtaturi in Petrosani :)) ).

Ulterior, din cauze care se pare ca ne apartin (user mistake, pentru ca functiona cand ne-am intors), am facut ceva de nu a mai mers 🙂 Adevarul e ca nici nu ne-am chinuit prea tare sa ne dam seama de ce, pentru ca deja eram in Austria si atat Merc-ul cat si BMW-ul 125 condus ulterior aveau GPS la zi, foarte bun si practic.

Eu nu prea ma pricep la GPS-uri (daca imi dau un traseu bun si puncte de interes la zi, pentru mine e foarte bun), dar MIO e foarte bun in Romania – anul trecut am avut un alt GPS, cu harta neadusa la zi, care ne-a calcat pe nervi complet. Si cum vin sarbatorile, ne-am gandit sa va oferim posibilitatea de a nu va mai rataci aiurea, asa ca va oferim posibiltatea de a castiga un GPS MIO. Este vorba de varful de gama Spirit, MIO S760. Am intrebat si eu, ca orice amator, ce are asa deosebit GPS-ul acesta si mi-au zis:

1. Cautarea de tip Google (introduci doar cuvintele cheie si GPS-ul iti gaseste adresa exacta)
2. Meniul intuitiv si simplu (ferestre mari si revenire in meniul principal prin butonul lateral)
3. Puncte de interes insotite de informatiile oferite de ghidul de calatorie
4. Se comporta si ca centru multimedia cu un ecran de 7 inci ideal pentru functiile de redare a formatelor video de care dispune S760 (adica va puteti uita la seriale pe el 😀 )

Mie a treia optiune mi se pare super tare, mai ales in contextul cetatilor din Romania. Poate ca asa ajungem si noi sa vizitam mai multe 🙂

Care este mecanismul de concurs? Cum puteti castiga?

Relativ simplu: scrieti o poveste funny (sau nu 😛 ), la voi pe blog, in care sa ne spuneti un moment delicat, un moment in care v-ati fi bucurat foarte tare sa aveti un GPS cu voi. Adaugati link-ul catre acest post la final (sa stim ca participati), precum si link catre pagina produsului. Si, intr-un final, sa ne spuneti, in poveste, care caracteristica a MIO S760 vi se pare cea mai interesanta pentru voi (din cele 4 de mai sus) si de ce. Puteti scrie doar un paragraf despre asta, cum am scris eu mai jos. (Am editat sa fie clar ca e vorba sa scrieti pe blogurile voastre, nu aici in comentarii).

Concursul dureaza pana pe 21 decembrie, inclusiv, iar noi vom anunta castigatorul pe 23, poate apucam sa vi-l trimitem pana plecati 🙂 Castigatorul va fi ales de un juriu care ma include pe mine, pe cineva de la MIO si inca un blogger.

Inainte de a incheia, am sa va spun povestea mea: ce am patit fara GPS. E o poveste mai degraba de groaza, decat funny. Eram cu doi prieteni, ne intorceam din Turcia, unde fuseseram la congresul mondial JCI. Ajungem noi in Bulgaria si incepem sa urmarim traseul pe hartile aduse cu noi. La un moment dat se intuneca, si incepem sa ne luam dupa semne (care mai mult nu existau). Am ajuns la un moment dat intr-un sat in care nu era nimeni pe strazi, zici ca eram intr-un slasher movie, asteptand criminalul in serie. Am gasit, dupa cautari indelungate, un magazin deschis, unde am intrebat daca suntem pe drumul cel bun, Evident, nimeni nu intelegea ce spunem, asa ca am plecat in directia aproximativa in care aratau. Si am ajuns pe un drum de munte, unde urcam in permanenta, nu era nimeni pe sosea, incepuse sa ninga, drumul se tot ingusta, zapada crestea… La un moment dat ne-am oprit si am refacut drumul inapoi, aproape 160 de km, pana ne-am dat seama unde suntem. Ningea atat de tare incat nu vedeam NIMIC in fata, era un intuneric bezna… Cand am ajuns in tara, in vama Giurgiu, m-am oprit si am sarutat asfaltul. Serios vorbesc, nu cred ca m-am simtit mai inspaimantat vreodata.

Cat despre caracteristicile produsului… cand am fost la Sarmisegetuza, acu ceva timp, as fi avut nevoie cat de cat de informatie despre cetate (mai mult decat stiam din amintiri, oricum). Si netul nu mergea. Asa ca as fi vrut sa am informatii oferite de ghidul de calatorie. Evident, e important si cat de complete sunt.

Ce mai asteptati? 🙂 Sunt sigur ca bilete de vacanta aveti, acum aveti nevoie de directie 😛 Asteptam articolele voastre.

Author: Bobby Voicu

47 thoughts on “MIO da un GPS de ultima generatie cititorilor AutoMod

  1. Criteriul concursului e suficient de cretin incat sa-i excluda din start pe cei care nu au GPS, dar ar vrea unul. Oh well, PR de Dambovita all the way. No SEO links for you.

  2. Anul trecut am plecat intr-o minivacanta la Klosterle , Austria , 100 de km dincolo de Insbruck ( 1100 km din Arad ) . Am scos o harta ( de pe internet ) cu tot parcursul si nu am intrat in nici o localitate , doar pe drumurile afisate pe respectiva harta . Doar eu am condus , dar , desi sotia mea era copilot , ne-am “ratacit” de doua ori , o data in Ungaria si a doua oara in Austria ! Atunci am realizat ce util ne-ar fi fost un GPS !!!
    PS : Daca o sa castig GPS-ul promit ca va trimit mai multe vederi din strainatate !

  3. Mergeam la Marea Neagra in luna august si am luat un GPS cu noi primit de la o cunostinta,am programat ruta(mentionand ca noi cunoastem ruta si fara GPS) dar hai sa fim si noi taree.Cind am ajuns la Slobozia GPS-ul ne a indrumat in cartiere,in stinga,in dreapta ,nu cumva sa ne ducem pe soseaua principala,si in final am iesit din oras,dar asta a fost o invatatura ca daca nu ai un GPS performant mai bine nu folosest.

  4. Salutare! am patit-o si eu cu lipsa indicatoarelor din Romania.Vara asta,in concediu fiind,am “beneficiat” de doua zile fara program impus de copii ,si,cu sotia,am hotarat sa vedem szarmiszegetuzele,asa ca am pornit-o din Deva spre cea dacica,despre care stiam ca este undeva in apropiere de drumul european dintre Deva si Orastie.Fara a intra prea mult in amanunte vreau sa va spun ca,dupa ce am tocit cauciucurile in imprejurimile Orastiei fara sa dau de cel mai mic semn/indiciu/ceva care sa ma indrume in directia dorita,am intrat cum-necum,pe drumul spre petrosani si acolo-SURPRIZA,am gasit pe un indicator destinatia cautata…,sau macar asa credeam,si pana sa-mi dau bine seama ce se intampla ma trezesc in Tara Hategului,si,bineanteles ca am gasit si ce cautam,singura problema fiind ca ,in loc de Sarmiszegetuza Reggia am gasit-o pe cea romana.Bineinteles ca,la intoarcerea spre casa(Zalau) am “descoperit si cealalta Sarmiszegetuza,dar neavand timp am amanat vizitarea ei pentru vara urmatoare,cand ,cu putin noroc,poate voi avea in dotare si un GPS care sa ma duca la tinta,ca daca astept dupa indicatoare s-ar putea sa fiu pensionar cu muuult timp liber!

  5. Imi aduc aminte cand am fost in vara asta la mare cu masina, am luat GPS-ul fratelui meu de alta marca….nu conteaza pentru ca nu fac reclama pozitiva sau negativa. In sfarsit, fiind din Ploiesti, ne-am dus pe ruta Ploiesti -Slobozia-Constanta si cand ne-am intors, ne-am gandit s-o luam pe aceeasi ruta. Diferenta a fost ca la intoarcere, nu stiu ce s-a intamplat cu GPs-ul ca la orice legatura cu autostrada soarelui ne trimitea acolo. Problema a fost ca la inceput ne-am dat seama si ne-am luat mai mult dupa indicatoare, noi voiam pe Blobozia si pace…ce autostrada. Cand am fost noi mai linistiti ca suntem pe ruta cea buna, la o intersectie nu am mai fost atenti la indicatoare….ca de fapt nu prea erau 😛 si ne-am luat dupa prea desteptul GPS si am ocolit si ne-am trezit cu plusare de km la bord de pomana ….numa si numa s-o luam pe autostrada. Injuraturi si nervi la greu…..dar GPS-ul cu personalitate si prostanac care voia musai sa schimbam imprejurimile la intoarcere ne-a pacalit sa facem ca el. Intamplarea a fost hazlie pana la urma…si am dedus noi ca el ne trimitea pe autostrada pentru ca pe partea cealalta nu avea hartile la zi….arata ca mergeam pe camp…..adunam si floricele ce sa mai…Ideea e ca am avut un GPS dar la ce bun daca nu era si util.
    Asa se intampla cand te scarpini cu mana altuia, asa ca vreau sa ma scarpin cu GPS-ul meu in concediul urmator…si cred eu ca unul Mio ar fi cel mai bun.
    Moov S760 este un GPs pe placul meu mai ales datorita functiei “Puncte de interes insotite de informatiile oferite de ghidul de calatorie”. Sunt o impatimita a calatoriilor si imi place sa vizitez cam tot ce a de vizitat cand ma duc intr-o locatie anume, prin urmare aceasta functie este super folositoate pentru mine.
    http://www.automod.ro/mio-da-un-gps-de-ultima-generatie-cititorilor-automod/

  6. Hmm….din pacate nu am GPS, inca nu mi-am putut permite unul, de fapt nu vreau orice, doar sa se vada ca am GPS.
    Primul drum la Sibiu, am consultat inainte harta, Googleearth, aveam intiparita pe retina ruta cea mai scurta..si da-i ‘nainte. Cand intru in oras… pauza.. trec masini si prin stanga si prin dreapta, politica strutului intru intr-o straduta doar ca sa ma feresc de aglomeratie. Intr-un final… dupa cel putin juma’ de ora de umblat aiurea ajung la liman. de fapt intr-un loc unde m-i se parea ca o sa reusesc sa ajung la destinatie. Urc pe o strada… suspect era ca nu vine nimeni din spate, masinile sunt parcate numa’ pe stanga mea, si vre-o doi care vin din fata .. se uita la mine de parca as fi Alain Delon. ajung la capatul strazii…sigur ca era sens unic. Disperare mai ales ca vad si-o masina de politie. Da trag frumos langa un pom, cobor, fumez o tigara si intre timp imi proomit solemn ca o sa-mi i-au un GPS.
    Nu mai lungesc vorba…ajung la destinatie dupa circa 1,5 ore de umblat , intrebat, injurat si tot tacamul.
    varful de gama al MIO mi-a captat atentia datorita vizualizărilor 3D realiste si ecranului mare.

    http://www.automod.ro/mio-da-un-gps-de-ultima-generatie-cititorilor-automod/

  7. acum mai multi ani am plecat cu masina la mare eu cu harta in brate si sotul la volan pe la Medgidia nu stiu ce am facut ca am luat pe un drum gresit si ploua torential veneau suvoaie de apa pe sosea totusi ne-am dat seama ne-am intors la drumul initial ,am oprit masina si am facut autostopul asa pe ploaie si am intrebat care este drumul bun.ce bun ar fi fost un GPS performant MIO MOOV S760.

  8. mda… cu siguranta ne-ar fi fost mai usor cu un gps.
    ne-am hotarat intr-un week-end s-o conducem pe cumnata mea acasa pina in Viena. Venise la niste cursuri pe care le urmeaza in tara.Totul a fost magnific pina in clipa cand pe drumul de intoarcere ne-am pierdut pe la Budapesta, unde n-ar fi trebuit sa ajungem. Cum nufusesem pina atunci pe acolo singuri , eu si sotul meu imreuna cu piciul Andrei, ne-am cam spariat deoarece niciunul nu cunosteam limba si era foarte greu; dupa vreo 2 ora de rotire prin Budapesta (era 7 seara)iata ca se iveste o oaza de ajutor dar in zadar pentru ca omul cu care ne-am inteles ne-a indrumat gresit intorcandu-ne inapoi in oras; jale mare , va spun sincer nici un indicator vreme de 2 ore; dupa nervi si atita foame iata ca zaresc un indicator cu aeroport , inspre care cu siguranta trevuia sa fie si autostrada; minune mare ca iesisem in sfirsit din oras; ne-am cam speriat pentru ca era noapte si tirziu pentru copil; acum e comic dar atunci am fost cam tensionati;

    am facut schimb de locuri cu sotul meu, el fiind deja obosit si iata ca colac peste pupaza , ma opreste politia ungara dandu-mi amenda pentru nepurtarea centuriide siguranta de catre copil;
    asta e ; data viitoare vom fi mai atenti, dar fara un gps nu voi mai merge;
    pupici

  9. salutare! Am si eu o povestioara legata de un GPS:) Acum un an ma intorceam din spania catre romania inainte de a pleca la drum am cumparat un GPS care sa aibe mai multe tari cartografiate printre care si romania , ca daca in alta tara ai sanse mai mici de a te rataci la noi ai sanse mai mari , programez GPS-ul sa imi dea ruta pana in romania ,imi arata vreo 2.600km si si am pornit la drum. peripetii la greu ca isi pierdea semnalul cam des si recalcula ruta… am iesit din spania am ajuns undeva prin munti in franta “ma scos de pe autostrada” am ajuns in sfarsit in italia dupa care eu stiam de la prieteni ca trebuie sa intru in austria dar…. GPS-ul meu ma bagat prin alta tara ,in sfarsit… am ajuns undeva pe la sarbi mai aveam cam 5-6 sute de km pana sa intru in tara si pe o autostrada la sarbi se bifurca drumul iar eu nu mai aveam semnal la GPS. am ales si eu unul din cele doua drumuri si… a fost cel gresit ca m-am trezit in belgrad unde acolo au indicatoare rutiere… “nevoie” si atunci am realizat cat de util ar fi un GPS bun ca am pierdut jumatate de zi sa ies din belgrad . am un sfat pt cei care citesc acest comentariu si vor un GPS sa se documenteze inainte de a face o alegere, cat la suta este cartografiata tara sau tarile si daca gasesti sau nu actualizari pe internet eu nu gasescla al meu … ps am auzit de la o cunostinta ca MIO ar fi bun cel putin in Romania si ma gandesc serios sa probez si eu unul ca fara GPS nu prea ma descurc 😀

    toate cele bune

  10. CE BINE AR FI SA AVEM TOTI GPS.
    Drumul era monoton, pe sosea la ora aia nu era inca nimeni, in masina mirosea usor a benzina, asta din cauza ca sistemul de incalzire era defect, mai bine gazat decat inghetat, ce fumu nu incalzeste si el, in masina mea ar fi fost ideal sa montez o soba cu lemne, sigur as fi reusit sa sochez, insa eu sunt un tip timid, ma gandesc asa sa nu imi rugineasca neuronii, insa foarte greu ma apuc de ceva. Probabil as fi facut cariera in arta dramatica, sau as fi fost un fachir talentat, m-am oprit la marginea drumului sa ma pis, in jur era o ceata si soseaua era umeda, am respirat adanc aerul prospat al diminetii. Am urcat din nou in masina si am pornit, in memorie imi veneau tot felul de amintiri cidate, ma gandeam la strada, cu era, la masina la persoanele care au calatorit cu mine alti mai mult alti mai putin, si din cand in cand ascultam motorul, sa ma conving ca o sa reusesc si de data astra sa ajung pana la Mara.

    Cand plecam spre ea avem senzatia ca plec sa fac inconjorul lumii, o calatorie monumnentala, radeam, era 6 fara 20, am lasat tigrile acum 8 ani insa sunt chinuit si acum de dorul unei tigari, dimineata asa pe nemancate la cafea, eu fumam minim patru, acum ma gandesc doar, si imi fac griji, riscul de cancer. Moartea este cel mai mic rau care ti se poate intampla, sunt rele majore, cand esti canstrans sa traiesti, cand inceerci sa speri pana la disperare.

    Mara, ce mai nume de ghicitoare, nu se potriveste, sunt alea cu marca tip Mama Leone, si alte mama. Mara m-a rugat sa vin devreme sa poata citi in rasaritul soarelui, atuci sunt semne mesaje pe care ea le poate vedea, lucruri pe care noi mortali le ingnoram pur si simplu, am devenit dependenti de tv, nimeni nu are chef sa mai vada un rasarit de soare intr-o dimineata rece si cetoasa. Ceata ascunde multe mistere, Mara citea in ceata de pe strada, vedea in ea mesaje, ea spunea ca oriunde poti vedea si deslusii diferite semne, la fel ca marcajele de circulatie, sau indicatoarele, o chestie logica pe care daca o cunosti iti va fi foarte usor sa alegi, si sa cunosti.

    Eu incercam in zadar toate astea, am cautat la inceput si am incercat sa intlelg, insa graba cu care imi traiesc viata ma impiedica sa ma opresc si sa aud pusul uiversului, si sa simt energia vietii. Azi aveam in buzunarul de la giaca prima carte Tarot, Mara mi-a spus ca o sa imi poarte noroc, eram unpic cam batran sa mai fiu un stagiar, am fost cu mult timp in urma, insa a fost tare demult, si atunci nu ma preocupam de spiritul meu hilar. Acesta carte este magul, cu bagheta, banut masa… prea departe de ralitate noastra atat de electonica electrica, mecanica, temodinamica, acum eu vad in acesta carte un tanar absolvent, un clculator, tlefon celular, pacific plin de sperante, chiar daca multe dintr ele o sa fie doar vise desarte, el este un visator, care trebuie sa calatoresca pe o strada care se vede foarte putin din cauza cetii si sa ajunga acolo unde visele lui imposibile il indemna, un icar modern desigur mult mai bine dotat decat bunicul cu aripi de ceara, insa nici el nu este pilotul unui boing, maxim poate incerca zborul cu o parapanta, probabil confectionata artizanal. Mara stia mai mult despre tanarul mag, aproape ca putea sa il denumesca, insa pe mine ma intresa cel mai mult, dansul pe cre Mara il facea atat de sublim, doar miscarile ritmice tradau pasiunea si simbioza ei cu universul. A trecut pe langa un tanar care facea autostopul, era ud si inghetat, si vroiam sa gonesc toate gandurile alea concentrice care erau aproape obsesive, am oprit la 15-20 de metri, tanarul avea o geanta voluminoasa, pe care o purta pe umar, a deschis usa din fata unde s-a asezat, si pe bancheta din spate a pus geanta. Am inceput sa vorbim de masini, parea preocupat de starea masini mele, toata lumea inclusiv eu, ma urcam in ea din extrema nevoie, am vorbit de planetare, frane racire ulei si alte nimicuri, mie imi plac masinile cu carburator, au ceva personal, chiar daca e sacaitor pentru ca trebuie sa il cureti mereu, ai satisfactia sa auzi motorul cum ‘sufla’. Cred ca viata adevarata incepe pe o strada la autostop, atunci incerci pentru prima data ceva divers, incepi sa descoperi noi teritorii, sa cunosti oameni, si sa ai trairi pe care le simti pentru prima data. Si eu am stat mult sa sa astept pe cineva sa ma ia cu el, insa am devenit repede independent, si strazile mele ma duceau tot mai departe. In primul oras tânarul a coborât, nu a mers decat 20 de km. Si am continuat singur drumul spre Mara, era aproape sapte si m-am oprit la un motel sa beau o cafea. Motelul era gol, nu era multa lume sambata dimineata pe strada, la bar era o tipa in blugi cam pe la 40 care incerca sa puna barul in ordine, cand am ajuns la tejghea mi-a intins cesca de cafea, pe farfurie era crema si zaharul, nu am mai pus alte intrbari, am tras spre mine cafeaua am turnat crema si zaharul, si am inceput sa beau lichidul cald care imi dezgheta trupul, tipa nu a scos un cuvant asa ca si eu am tacut, si inevitabil am inceput sa imi amintesc, dimineata cand m-am intors de la un picnic cu Dora, si am zabovit cateva ore la povesti in acest motel, acum eram singur foarte singur, parca era asa multa liniste sa imi pot aminti in liniste si cu lux de amanunt totul, Dora a fost primul meu experiment de dragoste, am reusit sa o fac sa dispara cu greu, insa a disparut ireversibil, uneori magiile sunt mai mult decat ne dorim sa fie, sau probabil a fost dorinta ei sa nu se mai intoarca si sa ramana in acel univers, in care eu nu puteam sa ajung, poate odata si odata o sa aflu, poate ca Mara o sa desluseasca un mesaj de la ea. Am platit si am plecat spre masina, era o masina de incepatori, si aveal in coltul din stanga sus al parbizului semnul exclamari intr-un disc galben de plastic.

    Motorul era inca cald si masina a pornit imediat, pe strada la intervalle lungi mai treea cate o masina, sambata nu prea mai circula nimeni, doar asa cine stie pentru ce urgenta. Mara mi-a spus ca pentru fiecare parte a drumului sa folosesc o carte si Tarochi Mari, asa ca acum trebuia sa am cu mine Papesa. Ea este o femeie decisa, erudita si foarte credicioasa, insa ca femeie nu se poate sutrage iubirii si paesa ramane insarcinata. In lumea noastra nu prea mai sperie pe nimeni povestea papesei. In general toti suntem ocupati cu problemele noastre tereste, papesa e pentru noi o curiozitate, cum sunt multe altel pe care le vedem in tv, si care ne atrag atentia pentru maxim un minut, si apoi este uitata instantaneu. Papesa poarta cu ea credinta, ea imi indica calea pe care trebue sa o razbat ca o busola spirituala, insa papesa este si mama, si divinul aici este ambivalent. Papesa nu este usor de ascultat, Mara spunde despre acesta carte, sa o privesti de la distanta, Papesa, nu coboara linga tine, ea este o fiinta pe care o descoperi dar nu poti ajunge pana la ea, termenul nu e matrial, ea este o ralitate spirituala, trebue sa crezi ca ea exista si gata, o vezi insa nu o poti atinge, oricat ai merge spre ea distanta care te desparte ramane egala. Papesa insa detine cheia, doar cu acesta cheie poti ajunge sa descoperi restul, cheia poate fi atinsa doar daca asculti si inveti secretele care te invata. Ea insa poate avea o reprezentare matriarhala, si atunci matrnitatea papesei este puctul final.

    Masina continua sa ruleze pe strada umeda, Mara stia bine ce inseamna pentru mine Papesa, insa nimeni nu putea garanta ca v-a fi mereu asa, in viata sint multe strazi pe care trebuie sa mergi, si fiecare strada e diversa, char daca se intampla sa mergi de mai multe ori pe o strada, de fiecare data ea este alta strada. Mara imi spunea ca poti simtii diferenta, e un fel de comunicare intre tine si strada, atatea suflte care alerga grabite, nimeni nu se gandeste la sufletul strazii, important este doar spatiu unde poti alerga spre destinatie. Papesa stie unde vrei sa ajungi, ea poseda harta si cheia sa poti intra, insa nu inceteaza sa te ispiteasca, curiozitatea te poate aduce in halul sa renunti, papesa nu este un sprijin, caracterul ei este dual. Este un Tarot greu de inteles, el poarta chipul si asemanarea si denumirea feminina, pentru ca doreste sa transmita un mesaj de la divinitate pentru mortali, mesaj pe care doar Papesa il poate reprezenta.

    Am inchis caldura, masina e plina de fum, trebuie sa fiu atent la strada, un prieten sofer spunea pe buna dreptate ca masina e un revolver, nu e usor sa iesi pe strada, in mod normal trebuie sa te gandesti la condus, cred ca Papesa e de acord. Cu ce poate fi azi comparat cu Papesa, ce forta feminima guverneza un spirit masculin, si de ce ste nevoi de o femeie sa faca asta. Mara spunea despre Papesa ca este spiritul primar, este Eva izgonita din paradis, asta intr-un caz, Papesa insa detine cheia si modul de a fi folosita, daca ignoram indicatiile dansei, o sa avem o cheie insa nu vom putea descoperii niciodata usa. Insotit de aceasta carte simteam o caldura protectoare, cred ca sunt in stare sa inteleg ce imi spune dansa, si sa pot continua drumul mai departe. De cand am luat cu mine acesta carte soseaua s-a uscat si la orizont se vedeau primele raze de soare.

    Am oprit sa controlez uleuil, masina asta consula litri si litri de ulei, daca as putea intretine mai bine motorul, insa pentru o masina veche timpul nu este niciodata suficient. Desigur m-am gandit si sa renunt, dar ca sa pot face acesta calatorie mai aveam inca nevoie de masina. Am pus la loc Tarotul cu Papesa in pachetul de carti si am luat in locul ei cartea a 3-a, a Imperatoara. Cu tot ce am invatat de la Mag si de la Papesa, imi era mai usor sa inteleg sensul acestei puternice carti. Motorul masini a demarat usor, ma simt in siguranta, si parca pot conduce cu mai multa usurinta. Strada e acum uscata, cu toate ca nu intalnesc pe nimeni, asa ca ma pot gandii linistit la Imperatoare, ea stapaneste situatia in mod ferm, si nimeni si nimic nu poate strapunge scutul pe care il are. Ea are o valoare trestra, materiala si guverneaza decis si drept, nimic nu poate scapa totul este intr-o ordine desavarsita, si cine nu se supune il asteapta pieirea. De cand port acesta carte totul se pare ca functioneaza mai bine, si parca totul se gaseste ca prin miracol la locul lui, ma cuprinde o stare de siguranta de sine si ma simt confortat. Involuntar in vin in minte Cleopatra, Regina Victoria, as vrea sa fac si exeple mai apropiate de noi, insa doar timpul poate pune coroana de Imperatrice pe capul distinselor doamne care o aspira. Spre deosebire de Mag si Papesa acesta carte trimite un mesaj clar si elocvent, in fata ei nu poti sovaii, mesajul ei este autoritar. Orice incertitudine si sovaiala dispare, totul devine clar, acum strada nu mai este alunecoasa si nesigura, ceata dispare lasand loc cerului senin, privesc relaxat peisajul din jur, stiu ca scutul Imperatricei ma protejeaza si nu am de ce sa ma mai tem, de acum inainte sunt sigur ca ma aflu pe strada cea buna. Imperatoarea m-a invatat multe lucruri, despre spirit despre corp si suflet, cu ajutorul ei sunt mai bine aparat si pot sa imi apar mai bine identitatea si sa fiu in armonie cu mine insumi. Desigur toat drumul ma gandeam la Mara si la legatura pe care o are cu divinul, despre Imperatoare Mara spune ca este Cartea deciziei, ea anunta ca esti stapan pe situatie, totul se pune in ordine, si tot ce este in jur devine guvernabil si functional, tema dispare si orice atac se opreste in scutul de nepatruns al Imperatoarei. Realitatea devine pertinenta de cand sunt insotit de Imperatoare, totul e pus in ordine, si reusesc usor sa imi ralizez proiectele.

    Dupa Imperatoare urmeaza Imperatorul, el este mai presus de orice, este destinul de suces, in fata lui nimeni si nimic nu se poate opune, ar fi trebuit sa ma opresc cand am schimbat cartile insa Imperatoarea mi-a permis sa fac asta fara oprire. Asa ca imi continuam linistit drumul, masina rula fara probleme si motorul nu era mult turat, am oprit caldura si am deschis putin geamul, aerul proaspat ma inviora si ma vitaliza, am inceput sa intrevad mai clar sensul acestei calatorii, totul parea in ordine.

    Am ramas sa meditez, timpul parca gonea in jurul meu…au trecut zile poate chiar saptamani, nu avem curajul sa ma ridic si sa merg mai departe, mi se parea ca e suficient tot ce am facut si nu are rost sa incerc sa descopar si restul, nu ma simteam implinit insa eram obosit si unpic depres asa ca am preferat sa astept decat sa continui calatoria.

    Am facut asta pentru ca Imperatorul este o carte pozitiva, si aveam nevoie de protectia lui sa ma odihnesc si sa ma reculeg…am repetat de nenumarate fiecare carte si am avut timp sa meditez adanc semnificatia fiecareia. Sigur asta cu ajutorul Imperatorului care este cea mai puternica carte din prima serie, acesta carte este legata de lumea materiala si are o legatura directa cu lumea in care traim, Imperatorul este reprezentarea certitudinilor, este valoarea suprema pe care o putem acorda, el guverneaza in orice situatie, indiferent daca este simpla sau complicata, el o subordoneaza regulilor precise si imperiale. Probleme se nasc din acesta cauza, riguare si precizie militara care nu intodeauna sunt placute. Imperatorul reprezinta partea noastra analitica, el este intruchiparea sucesului bazat pe programme bine stabilite, el nu permite nimanui sa gresasca sau sa isi neglijeze imperiul.

    Am ales sa fac acesta calatorie pentru ca mi se pare modul cel mai direct si mai explicit sa descriu Tarochi, unii spun ca viata este un teatru, alti cred ca este o cursa, sau o scoala…insa doar viata insasi stie ce reprezinta pentru fiecare, si acest secret este tinut ascuns si putin sunt cei care au avut puterea sa il desluseasca…marea majoritate ne inecam in banalul ocean cotidian fara sa intrebam destinul, divinul de ce suntem aici si pentru ce, si mai presus de toate ce dorim cu adevarat, sigur modul de viata consumist ne indeparteaza de adevarata natura si pentru mult timp ratacim in lumea asta sclipitoare si spumoasa, dar lipsita de gust si substanta, e mult mai simplu noaptea sa zaresti o lumina, un far, si sa stabilesti directia, insa daca soarele cu dinti iti orbeste privirea e foarte greu sa iti mai dai seama unde te afli si incotro trebuie sa mergi…Pana acum a fost relativ simplu, Magul, Papesa, Imperatoarea si Imperatorul reprezinta inceputul, cunoscad semnificatia lor acum pot continua calatoria unde o sa descopar si alte carti, drumul cunoasterii nu este unul usor, el este presarat cu indicatoare ermetice, pe care doar daca esti sensibil le poti observa, cunoasterea fara spirit nu are valoare…poti trisa insa vei fi repede deconspirat.

    Am scris asa putin despre Imperator pentru ca, il simt foarte autoritar, direct decis, si irevocabil, sigur imi place siguranta lui insa spiritul meu hilar, obisnuit sa calatoreasca neintrerupt, este tinut pe loc lucru neplacut si plictisitor…confortul si siguranta uneori pot fi apasatoare, o tiranie pe care spiritul nu o suporta mereu usor.

    Ma urc in masina si pornesc, inlocuiesc cu grija cartea pe care o am in buzunar cu urmatoarea, Papa si plin de credinta pornesc in claltoria mea pe strada care imi este atat de familiara si pe care o consider unpic locuinta mea, si a spiritului meu nomad
    VA DATI SEAMA, CA NU MAI AJUNGEAM ACASA DACA NU AVEAM GPS!!!!!!!!!!!!

  11. Meseria mea este de sofer.Zilnic am nevoie de acest GPS.Mi-ar usura foarte mult munca.Sa de-a D-zeu sa castid acest aparat.Multumesc.

  12. In Sibiu cine a mai fost si a patit ca mine, stie. Am fost la scurt timp dupa ce i-a “expirat” statutul de Capitala Culturala Europeana. Pai cum sa-i dai numele acesta onorific cand orasul asta nu are placute cu numele strazilor ??? N-am pomenit asa ceva in viata mea. Nici o strada nu avea o placuta. Am venit cu harta Sibiului si degeaba, dupa ce sa te orientezi, daca nu stiai pe ce strada te afli? Am cautat ca disperatii si ne-am invartit pe toate stradutele posibele in parte de cel putin 3 ori, ca sa putem ajunge unde ne propusesem. Odata am zis:”hai la Mc’ sa luam o pauza si apoi pornim din nou”, atat era de enervant labirintul asta din Sibiu.
    In fine, am vazut si eu un MIO modelul acesta la cineva, mi-a placut foarte mult ca era foarte simplu de folosit, chiar daca eu pana atunci n-am avut ocazia sa folosesc un GPS.

  13. Am fost in vacanta de vara pe la cheile bicazului si am zis sa o scurtam pe drumul inapoi spre miercurea ciuc….si am luato la dreapta…dupa harta ca era un drum…de la o comuna numita Damuc spre un sat…numit Lunca Sprie. SI am mers si tot am mers…o portiune buna am vazut case si una alta…dar la un moment dat s au terminat casele…numai verdeata munte si niste drumuri de pamant de tot cacatul. si mergand noi asa cu 10 km/h la un moment ajunge undeva in mijlocul unei paduri .Ne intalnim cu unul cu caruta …intreband pe unde sa mergem zice tot inainte…luando tot inainte ne intalnim cu o bifurcatie…pai normal ca am luato in loc gresit si…am mers inainte cum a zis respectivul. Am ajuns intr un sat nici nu era trecut pe harta rutiera…atunci chiar mi ar fi prins un GPS sa ma scoata din locul ala plin de ciangai .

  14. @browsing dude: sunt sigur ca ai vrut sa spui ceva destept, dar noi am ratat momentul. Nu-i problema, te asteptam si alta data (P.S.: ca pentru prosti: nu scrie ca trebuie sa pui un anchor anume sau sa nu pui NoFollow)

  15. Subscriu parerii ca optiunea POI a GPSului MIO e foarte utila, mai ales in peregrinarile prin strainatate. Nu e nimic mai placut decat sa eviti cautatul aiurea a unui loc de cazare sau a unui restaurant apropiat.
    Cred ca povestea lui DavE e cea mai draguta de pana acum. Va fi el oare bloggerul norocos?

  16. Intamplarea face ca am citit toate povestile. Si nici nu ma laud singura, nici iubitul :)) Asta chiar a fost motiv de laugh out loud!!!

  17. O adevarata peripetie, bine ca nu aveati copii dupa voi. sau aveati?:O

    la Sarmisegetuza vrem sa ajungem si noi la vara, dar sper de data aceasta cu GPS si nu cu oricare ci cu un MIO:P… MIO S760

  18. Pingback: Anca’s Weblog
  19. buna ziua ! am achizitionat un GPS MIO,urmeaza sa fac o calatorie in Italia,nu stiu cum sa programez.scriu mai intai,iasi arad,ungaria slovenia italia ,nu stiu ca imi cere mereu strazi ,ori eu doresc sa merg pe autostrada pe drumul cel mai scurt!! va multumesc!

Comments are closed.