Masina de blogger: Peugeot 207 – SiBlondeleGandesc

Masina prezentata in acest post, Peugeot 207, este masina Mirunei, care scrie la SiBlondeleGandesc.ro. Autorul acestui post este chiar proprietara masinii 🙂

O sa va spun o poveste, caci altfel risc sa ma incurc in cai putere si centimetri cub. Apoi, decideti dumneavoastra cine are rolul principal si cine face toti banii.

De Craciun, gasesc sub brad o cheie, iar in curte, cea mai frumoasa masina din lume. Colindele rasuna, avariile clipesc. Socul e puternic. Se lasa cu lacrimi, imbratisari si…lacrimi. De bucurie, caci eu nu am banuit ABSOLUT nimic. Deja nici sa imi doresc nu mai indrazneam, astfel incat nu am mirosit deloc “lucrarea” pe care au executat-o ai mei, pe la spate.

Iar paragraful asta e pus pentru a intelege dincolo de o caroserie, patru roti si un volan. Pentru a intelege povestea si oamenii ei, adevaratul motor din peisaj. S-or mai fi produs si alte modele Peugeot 207, dar numai unul e cea mai frumoasa masina din lume.

Prima data m-am urcat la volan, cand bordul afisa 18 km. Numai cat o adusese tata de la dealer cu jumatate de ora inainte. I-am facut poza asa. Imi amintesc cum imi tot spunea el despre butoane si functii inainte de a porni, dar eu voiam sa-I simt ambreiajul sub picior.

Masina e rosie (rosu lucifer), eu sunt blonda, deci ne asortam perfect. Face parte din categoria “tara piticilor”, unde ne armonizam din nou, ca nici eu nu ma laud cu prea multi centimetri in femur. Motorul e mic, 70 CP, dar contribuie la linistea familiei. Masina se hraneste cu motorina. Si multa afectiune. Consumul e mic, dar si soferita talentata.

Alte detalii tehnice gasiti aici, la autoservire.

Dincolo de faptul ca are o figura faina masina in sine, mi-au placut mult stopurile care apar ca niste margici, cand se aprind. Si numele din cartea tehnica: trendy.

Cred ca este o masina de fete, cu toate ca tata si-ar da oricand Audi lui, pe ea.

Interiorul este, in primul rand, spatios. Bine, eu sunt mica defel, deci s-ar putea sa fie contrastul de vina. In al doilea rand, finisajele –cum se exprima astia prin constructii- sunt incredibil de bine realizate. Iar o femeie va pune intotdeauna accent pe detalii (Aviz amatorilor. De femei.) Fara plasticuri kitschoase sau cartoane vopsite, ca s-au vazut si din alea in tentativele de masini de la Daewoo.

Masina nu a fost configurata de ai mei, din lipsa de timp pentru livrarea pana la Craciun. Deci, au fost doar prioritati, culoarea si … incalzirea in scaune (cele din fata). Culoarea imi placea mie mult si mama stia, iar de frig sufar de cand ma stiu. Iarna e o binecuvantare sa te ia caldura pe la sale, lucru care se intampla cu mult inaintea incalzirii aerului. Scaunele mele au trezit invidii si intre posesorii de marci mult mai bine cotate la bursa si pe piata impresiilor sociale. In fine, sa-i dea Dumnezeu sanatate aluia care a inventat minunea si dumneavoastra euro, sa bifati optiunea daca nu ati facut-o deja.

Are aer conditionat cu butoane de invartit la el, geamuri electrice in fata, scaun si volan reglabile, oglinzi electrice. Si, bineinteles, muzica. Dar ca sa vedeti exemplu de blonda la volan, vreo 3 luni nu am stiut ca este si MP3-player. Fiindca inscriptia era in afara campului meu vizual, de om -un pic peste 1,50m. Torpedoul e foarte functional construit, pe usa existand locatii speciale pentru un pix, o agenda, etc. Incap multe prostii, inclusiv monedele au spatii anume.

Momentan avem 13500 km impreuna. Nu ma grabesc sa infig pedala in podea, caci cararile patriei dauneaza grav sanatatii. Atat a autovehiculelor, cat si a conducatorilor acestora. Cu Politia Romana n-am avut decat mici interactiuni, dar, cu cat ne evitam mai des, cu atat ne “intelegem” mai bine.

Recordurile absolute: drumuri Cluj-Bucuresti cu 5 persoane in masina, plus bagaje pe sub, deasupra si intre ele. Mai exact, ei, eu fiind singura fata prezenta. 130km/h pe pseudo-autostrada mioritica. Si traim cu totii, ca sa povestim.

Portbagajul e in limitele bunului simt, dar e mare pentru clasa ei. E larg. Oricum, nevoilor mele le raspunde satisfacator.

Scurt, sa vorbesc si de minusuri:

Dupa o vreme si-a mai pierdut din silentiozitate. Asta poate avea legatura si cu faptul ca port motorul turat. Cica ii prinde bine. Personal nu ma deranjeaza, doar volumul muzicii e reglabil. De fapt, chiar imi place s-o aud.

Cand calatoresc singura, ghicesc un usor dezechilibru in curbe. Peugeot-ul e mai usor decat ce am condus eu deci poate doar mi se pare.

Nu are: senzor de noapte, ploaie si parcare. In schimb, are alarma. Nu are clima si nici gadilici in talpa. Dar are flori de plastic si o mamaruta pe volan. Miroase a bucurie in masina asta! Stiu ca suna kitschos, insa imi da o stare de veselie incredibila.

In 8 luni nici o pana. (Doar o amintire lasata de un binevoitor cu cheia pe capota. Sa ii stea-n gat, lui si la tot neamul.) Una peste alta, incercand sa emit macar o fraza obiectiva, masina e buna. Consuma putin, incape oriunde si atinge limitele de viteza legala. Ca degeaba imi stau caii in bolidul din fata scarii, daca trebuie sa investesc in antiradare si relatii de prietenie cu garcea ca sa ii pot dezlantui pe sosea. Plus, romanul trebuie sa inteleaga ca acel criteriu al eficientei primeaza in fata celui estetic. Haideti sa punem snobismul in cui si sa schimbam bolidul, ca tot e scumpa chiria.

Deci, Peugeot-ul meu e mai mult decat o masina, este o experienta. Mi-a deschis multe drumuri si am adunat gramezi de amintiri datorita ei. Cum zicea mama, la 30 de ani, precis o sa ai masina, ca e o necessitate care apartine de “obisnuit”. Dar la 20 de ani, se incadreaza in “wow”. …Si-am incalecat pe patru roti si v-am spus povestea. Despre doi oameni, care au aratat copilei lor, ca Mos Craciun exista 😉

Mai multe imagini in continuare.