Drive Test: MINI Cooper S 1.6 litri 184 CP – Britanicul german…

  • Scris de pe 3 Jun 2011 in DriveTest, Mini, Promovate
  • 8 Comentarii
  • Austin si Morris, doua automobile lansate pe 26 August 1959. Doua automobile care se deosebeau doar prin emblema, grila radiatorului si gama de culori. Este mult de povestit despre istoria acestui model… Si incepe inainte de ’59. In 1956, Alec Issigonis revenea la BMC (British Motor Corporation, formata in 1952 prin fuziunea Morris si Atom Motor Company), ocupand functia de director tehnic adjunct. In 1957, Sir Leonard Lord ii cere lui Issigonis sa gaseasca o solutie pentru iesirea din ceea ce se numea la acea vreme „Criza Suezului”, care dusese la rationalizarea petrolului. Rezultatul acestei crize? Explozia cererii de modele mici si economice.

    Dupa un an, Issigonis termina primul prototip. Lord ii da acestuia inca un an pentru ca masina sa intre in productia de serie, iar reacta lui Issigonis a fost: „Sir Leonard, dar asta va costa milioane!” Raspunsul lui Lord? „Sa nu te preocupe asta. Eu semnez cecurile si tu faci treaba sa mearga.” Si uite asa a aparut MINI, model care va ramane intotdeauna asociat cu numele lui Alec Issigonis.

    Au trecut ceva ani pana cand MINI a fost apreciat la adevarata valoare. In primul an de productie (1959), care, de altfel, a insumat doar 8 luni, au fost fabricate 19.749 unitati. In 1960, numarul de unitati a crescut la 116.677. Si numai dupa 2 ani, productia a depasit 200.000 de unitati.

    Tot ce v-am povestit pana acum este extras din „mini cartea” lui Alexandru Dobai, Istoria MINI. Am facut acest lucru pentru a va prezenta pe scurt momentul in care MINI a aparut pe piata. Unde s-a ajuns astazi? La ceea ce vedeti in imaginile de mai jos. Si acesta este doar unul dintre modele: MINI Cooper S.

    Am avut in test un MINI Cooper S, versiunea cu motor supraalimentat de 1.6 litri, 4 cilindri, care dezvolta 184 CP la 5.500 rpm si un cuplu de 240 Nm, disponibil intre 1.600 si 5.000 rpm. Asa, cand te uiti la masina, spui ca e una cumintica. Micuta, fasneata, ce mai…cuminte rau. Dar daca-i spui cuiva ce ascunde masina asta sub capota, o sa faca ochii mari, credeti-ma. Pentru ca si eu i-am facut atunci cand m-am urcat la volan si am inceput sa bat drumurile din Romania. Constructorul spune ca masina ajunge pana la 100 km/h in 7 secunde si la viteza maxima de 228 km/h. Desi la cifrele scrise mai sus te-ai astepta la un sprint mult mai rapid, nu e asa. N-am testat nici sprintul, nici viteza maxima, pentru ca nu sunt omul care cauta asa ceva la o masina. Insa sa nu credeti ca noul S te lasa la greu. Daca ai nevoie de o „pedala la maxim” atunci cand esti intr-o depasire, vei fi lipit putin de scaun. Ca sa nu mai vorbim despre modul Sport cu care este dotata masina. Se simte si se simte bine…

    Cum spuneam, nu ma intereseaza sprint si viteza maxima. In schimb, sunt interesat de manevrabilitate, stabilitate, agilitate. In general, comportamentul masinii pe sosele. Oricum ar fi si oricat de cuminte ar parea masina, nu e asa. Totusi, discutam despre 6 trepte de viteza si 184 CP. Cu toate astea, se conduce foarte usor, raspunde prompt indiferent de comenzi, suspensia sport se comporta asa cum ar trebui sa se comporte una de acest gen, sta foarte bine in viraje, chiar la viteze apreciabile. Si cu cat e mai incarcata, cu atat mai bine. Stabilitatea va creste proportional cu numarul de kilograme pe care-l pui peste greutatea masinii in gol.

    Si la partea de vizibilitate stam bine. Punand la o parte oglinzile retrovizoare bine dimensionate, daca va uitati cu atentie la masina, ea este impartita in doua. De fapt in trei. Si im permit sa spun asa: de la sol pana la jumatate este facuta din cauciuc si metal, urmeaza o parte facuta „integral” din sticla, dupa care urmeaza plafonul metalic. Uitati-va bine la Cooper S si veti observa ca la partea de geamuri, putin „metal” iti va bloca vederea, indiferent de directie. Tot aici mai am o chestie pe care vreau sa v-o povestesc. In general, eu nu prea am fost adeptul senzorilor de parcare, pentru ca am considerat ca nu am nevoie de asa ceva. Si consider in continuare. Insa, senzorii de parcare, cel putin cei spate, sunt de mare ajutor. Parcasem undeva in Timisoara si asteptam pe cineva. Eram destul de aproape cu botul masinii fata de masina din fata. A venit omul meu s-a urcat in masina, m-am asigurat in oglinda stanga ca nu e nimeni, am pus marsarierul si in secunda urmatoare am accelerat, moment in care semnalul sonor al senzorilor a pornit. Ce se intamplase… In spatele meu, parcase cineva, dar nu era perfect aliniat cu mine, deci in oglinda stanga nu-l vedeam. Evident, nu s-a intamplat nimic, pentru ca nici eu nu accelerez ca nebunul (sunt destul de prudent) si nici cel din spate nu era foarte aproape de mine. Concluzie: senzorii de parcare sunt foarte utili. Si cand plecati de pe loc, asigurati-va in toate oglinzile retrovizoare. Este obligatoriu! 🙂

    Trecem la consum. Aici avem multe de discutat, dar mai intai sa va spun care sunt cifrele date de catre constructor: 5 litri/100 km/h extra-urban, 7.3 litri/100 km/h in oras, un mixt de 5.8 litri si o autonomie totala de 862 km. Ei bine, n-am reusit nimic din toate astea. Insa ce-am scos nu e chiar rau. Am parcurs 1886 km, traseul fiind urmatorul: Bucuresti-Vaslui, Vaslui-Timisoara, Timisoara-Bucuresti. Pe traseul Bucuresti Vaslui, cu tot cu localitati, cifrele erau cam asa: 324 km, o viteza medie de 68.5 km/h si un consum de 7.9 litri/100 km. Dupa traseul Vaslui Timisoara, indicatoarele de bord imi aratau asa: 765 km, facuti cu o viteza medie de 63.7 km/h si un consum de 7.1 litri/100 km. Cat am stat in Timisoara, am facut 138 km (mentionez, cu o iesire de vreo 30 km in afara orasului), consumul fiind de 8.1 litri/100 km, iar viteza medie. de 32.2 km/h. La intoarcerea in Bucuresti, am parcurs 580 km, cu 7.0 litri/100 km si o viteza medie de 69.3 km/h. Probabil, la toate aceste cifre si-a lasat amprenta si sistemul Stop/Start, sistem care in cazul meu a functionat in mod continuu. Si sa nu uitam ca in cazul orasului Timisoara discutam despre bulevarde largi si destul de lungi. Deci una peste alta, un consum bunisor pentru o masina sportiva, nu? 🙂

    Design-ul tradeaza imaginea retro, dar intr-un amestec de nou si modern. Nu discutam despre exterior. Aici totul e clar in fotografiile facute de mine, in cadrul unor sedinte foto cu masinuta. Ce-mi pare rau, e faptul ca n-am apucat sa-i fac cateva poze si langa niste tunuri descoperite de mine in Timisoara, loc in care culoarea British Racing Green Metallic de care beneficiaza masina, s-ar fi potrivit de minune. 🙂 Retro-ul se continua si la interior. Fie ca e vorba de bord cu indicatoarele rotunde, fie ca vorbim despre maneta si maciulia schimbatorului de viteze, fie ca vorbim despre volan sau prizele de aer, totul te trimite in trecut. Dar cu materiale de foarte buna calitate, evident premium: piele, elemente cromate, finisaje excelente. Pe langa toate acestea mai gasim scaunele sport pentru sofer si pasager, Radio CD, kit-ul Bluetooth cu interfata audio USB, volanul multifunctional si imbracat in piele, pedalierul sport, cotiera, plus o chestie care mi-a placut la nebunie: sus, in stanga soferului unde, teoretic, te-ai fi asteptat la nimic sau cel mult la un suport pentru ochelarii de soare, cei de la MINI au mai montat inca un parasolar. Excelent! 🙂 Si ca sa nu uit, mai am ceva care mi-a placut: portierele fara rama. Iar atunci cand acestea sunt deschise iar geamurile sunt coborate, retro-ul isi spune din nou cuvantul. 🙂

    Daca tot am ajuns la interior, haideti sa vorbim putin despre dimensiuni si despre spatiile de depozitare. Noul MINI Cooper S cantareste 1.215 kg, este o masina cu patru locuri si masoara 3.714 mm lungime, 1.683 mm latime si 1.407 mm inaltime. Cu un ampatament de 2.467 mm, asa cum spuneam, masina va putea primi pana la 4 pasageri, dar asta doar in cazul in care vrei sa duci pe cineva in oras dintr-un loc in altul. Pentru ca, orice ar spune oricine, nu e o masina cu care sa plece 4 oameni in concediu. Mai exact, capacitatea portbagajului este de 160 litri (680 litri cu banchetele spate rabatate). Eu am reusit sa pun in portbagaj doar un troller mediu si o lada frigorifica, restul bagajelor fiind puse pe bancheta din spate. Insa, daca ai o familie formata din doi adulti, un copil si te indrepti catre mare, cred ca nu vei avea probleme. La munte, nu. 🙂 Nu-ti vor incapea geci, hanorace, costume de schi, etc.

    Dati-mi voie sa va spun ca siguranta este „asigurata” 🙂 de sistemul de control al stabilitatii, sistemul de asistenta la parcare, controlul dinamic al tractiunii, luminile xenon si nu mai putin de sase airbag-uri.

    Ei, dragii mosului, am ajuns la partea care doare cel mai mult: pretul. O luam usor ca sa nu speriem audienta. 🙂 Pretul de baza este de 20.600 euro fara TVA. Si tot incepem sa punem: culoare exterioara, piele la interior, jantele de aliaj (17 inch), scaunele sport, farurile Xenon si multe, multe altele. Ajungem la 27.046 euro, tot fara TVA. Adaugam TVA-ul si tragem linie: 33.537 euro.

    Ce mi-a placut? Multe… Motorul, manevrabilitatea, sportivitatea, imaginea (sa nu uitam ca vorbim despre MINI).

    Ce nu mi-a placut? Bancheta spate, capacitatea portbagajului si, evident, pretul. 🙂 Dar inca o data, sa nu uitam ca vorbim despre MINI. 🙂

    Cateva mici concluzii. Este o masina frumoasa, puternica, cat se poate de sport, oarecum retro, o masina cu de toate, o masina care se potriveste tinerilor. Din punctul meu de vedere, masina s-ar potrivi perfect unei familii formata din doua persoane, dar doar ca a doua masina. Masina de mers la mare! 🙂

    Nu am cum sa inchei fara sa-i multumesc lui Alex Seremet de la BMW Romania!

    Etichetele postului: , , , , , , , ,

    Trackback-uri/Pingback-uri

    Comments (8)

    Lasa un comentariu

    Nume (obligatoriu)

    Email (obligatoriu)

    Website

    Comentariul tau